6 gânduri pentru 19 ani

Cu ocazia împlinirii vârstei de 19 ani, noi, 6 dintre persoanele (o să-mi iau libertatea să spun) dragi ale prietenului nostru, am decis să îi dedicăm un articol cu câteva amintiri și gânduri comprimate, pentru a vă face și voi o idee despre cum îl vedem noi pe Virgil Godeanu. El știe deja.

 

Virgil este unul dintre acei oameni care îți poate schimba viața cu câteva cuvinte. Un om al ideilor.

Am împărțit de multe ori aceleași gânduri  și nebunii și ne-am aventurat să facem lucruri inedite împreună (la ferma din Italia, la hostelul din Polonia, pe munte în Portugalia, cu ghiozdanul prin România sau spate în spate, la liceu). Am construit și am crescut. Din doi copii care se cunoșteau acum 6 ani sub nori de fum la Turbohale, în doi tineri (adulți!) care au învățaț ce înseamnă libertatea, responsabilitatea și comunicarea, mergând mână în mână prin necunoscut.

C.P.

 

I: În școala generală?

N: Da, în clasa a V-a. Nu pot spune că interacționam prea mult, dar se pare că acest lucru a dus la o prietenie interesantă.

I: În ce sens interesantă?

N: Nu ne-am „sufocat” niciodată unul pe altul, iar timpul pe care îl petreceam împreună a rezultat povești amuzante.

I: Ți-am observat râsul, la ce te-ai gândit când ai spus asta?

N: La tot și la nimic. S-au derulat multe evenimente, iar în același timp nu m-am gândit practic la ele, le-am vizionat: noaptea de pe Promenada, vulpița time, diferitele proiecte la care am participat împreună, nenumăratele petreceri, în special cele de „Revelion”, noaptea la piscină, peripeția de la Chitila, dar și festivalurile la care am fost.

I: După toate experiențele prezentate, cum l-ai descrie?

N: Un băiat inteligent, amuzant, plin de energie, timid câteodată, dar și o persoană pe care te poți baza. Ah, să nu uităm că uneori poate să fie foarte enervant.

I: CUm ai rezuma prietenia voastră într-un cuvânt?

N: Lagom

N.B.

 

Deseori când ne gândim la amintiri apare prima încercare de a o defini după timp, durată, lungi sau scurte, numărate sau nenumărate, prea multe sau prea puține și tot așa. Ne pierdem cu vorba și cu șirul, prefigurăm spațiul, contextul, zugrăvim portrete și gesturi ale celor ce ne-au însoțit. Amintirea rămâne o zală de agățat acelui șir, șirag de momente, de fotografii înregistrate de minte. Când mi-am pus întrebarea: oare despre ce amintire să scriu pe care o am împreună cu Virgil mi-a luat câteva momente. Să fiu sinceră, nici acum nu prea știu despre ce exact să scriu. Noi le dăm durată amintirilor, timpul devine doar o metaforă. Și pot spune că alături de prieteni am realizat niște cadre de momente pe cinste. Acum gândurile mă trimit către mare, ziua de 7 iulie este prinsă de soare, de zâmbete, de vinul băut în căldura moleșitoare a prânzului, sau în răcoarea leneșă a pomilor și pe fundal balansul hamacelor. Și fug către razele de abia trezite de mare, la Vama Veche și la 2 Mai, când încercam să le prindem în poze. De albastru și de galben și tot așa fără a mă mai opri vreodată din scris, se vor mai tot prinde multe culori din amintirile noastre.

A.P.

 

În general când mă împrietenesc cu oameni o fac pentru că vreau, pentru că observ persoana respectivă o perioadă și îmi dau seama că da, vreau să mă împrietenesc cu acea persoană și să vorbim și să ieșim și să ne distrăm. În cazul tău, totuși, nu m-am gândit la asta (recunosc!) mai mult de 5 minute, când am ajuns pe aceeași terasă și aveam chef de vorbit. Până atunci credeam că pot să judec oamenii în 3 secunde, să îmi dau seama ce fel de personalități au și tot tacâmul. Din acest motiv aveam oarecum impresia că te cunosc, doar pentru că auzisem în treacăt de tine. Sper că tu ești excepția care doar întărește regula, pentru că excepția sigur ești. Prin asta vreau să spun că da, you are more than meets the eye (îmi pare rău, nu avea același efect dacă o spuneam în română). Două ore petrecute povestind într-o cămară și un an și jumătate de conversații și povești mai târziu, vreau să îți spun din nou la mulți, mulți, muulți ani, sunt tare mândră de ce ai realizat și voi fi și mai mândră de ce vei realiza în continuare!

A.P.

 

Îmi pare bine să realizez că mi-e greu să pun în doar câteva rânduri amintirile și gândurile care îmi vin uitându-mă înapoi la momentele petrecute împreună. Așa îmi dau seama câte lucruri faine ne leagă. Am spus de multe ori că sunt recunoscătoare pentru grupul de prieteni care mă înconjoară, iar tu aduci plusurile tale. Dacă las orgoliul la o parte, apreciez forța ta de spirit, inteligența (da, recunosc, ești deștept, n-am ce să fac), discrepanța dintre cât de tăcut și cât de petrecăreț ești, sarcasmul (dacă nu-mi este adresat), iar glumele proaste și mișcările tale de dans sunt o adevărată comoară :))

Sentimentalismul nu e chiar o caracteristică pentru tine sau pentru mine, dar în acest moment pot spune că balanța se înclină spre a-mi părea bine că ocupi un loc important în amintirile mele dragi🦊

S.C.

 

Există multe proverbe legate de faptul că vorba este de argint, iar tăcerea e de aur. De cele mai multe ori, eu mă regăsesc în situația de a vorbi înainte de a asculta și credeam că acest lucru se întâmplă celor mai mulți oameni… până să ne întâlnim și să am oportunitatea de a te cunoaște și de a observa puterea ta de a rămâne tăcut, până găsești un gând ce merită să fie spus. Iar despre faptul că împreună avem talentul să ducem prin nebunie serile până în zori sunt sigur, iar noapte în Interbelic este una dintre amintiri (multe altele au rămas întipărite în minte, pentru că poze eu nu prea fac).

M.M.

Related Posts

Privacy Preference Center